Va mai amintiti de „baton”? Nu-s eu moarta dupa ciocolata, dar „batonului” de ciocolata de casa ii sunt fana cu state vechi, sa tot fie… niste zeci de ani, Doamne, cand trecura atatia?! Imi aduc aminte cum se vindea ciocolata de casa la cofetarii, o scoteau la vanzare pe tavi, portionata in dreptunghiuri care intotdeauna imi pareau prea mici, uneori era calduta, inca! Cereai de la „tanti” si primeai „batonul” infasurat intr-un patratel de hartie, si cat era bun! Pentru ca eram fani declarati cu totii, „tovarasa” noastra invatatoare (Sola Maria o chema, oare ce-o mai fi cu dumneaei?) ne-a invatat, la „Cercul micilor gospodari” din clasa a patra, o reteta foarte simpla si foarte buna de ciocolata de casa. (Am, deci, experienta, nu gluma, fac aceasta reteta de  ciocolata de casa de mai bine de treizeci de ani!) Aceeasi reteta o urmez de tot acest amar de vreme si nu am dat gres niciodata. Culmea e ca fiica mea, chiar daca are multe alte alternative, mai rafinate, ce se gasesc azi in comert, este si ea indragostita de „batonul” copilariei mele. Asa ca, deunazi, la ceas de seara (asta explica pozele ca vai de ele), fata si-a exprimat pofta! Zis si facut:

 

Timp de pregatire: 00:30 ore
Timp de gatire: 00:10 ore
Timp Total: 00:40 ore
Numar portii: 24 portii
Grad de dificultate: mediu

Ingrediente Ciocolata de casa:

• 450 de grame de zahar
• 150 ml de apa
• 1 plic de zahar vanilat
• 150 de grame de unt cu 80% grasime
• 500 de grame de lapte praf
• 50 de grame de cacao neagra (atat am folosit eu, dar merge pana la 100 de grame)

Preparare Ciocolata de casa:

Am precizat deja ca actiunea se petrecea in toiul serii, asa ca o sa va rog sa imi iertati calitatea indoielnica a fotografiilor. Reteta e foarte simpla, ca pentru „pionieri” de clasa a patra, nu se pune problema sa dea cineva gres!

Zaharul, zaharul vanilat si apa se pun, intr-o craticioara, la fiert:

Daca exista vreun detaliu care conteaza pentru reusita acestei retete, acesta este: atentie mare cu siropul! Cu cat siropul va fi mai legat (ca pentru fondante, se ia o picatura intre aratator si degetul mare si daca atunci cand se despart degetele, se formeaza o „coarda”, se intinde un fir subtire de la un deget la altul, inseamna ca siropul e suficient de legat), cu atat ciocolata va fi mai densa. Daca se opreste fierberea siropului undeva la consistenta ca de dulceata (picaturi care se leaga atunci cand sunt picurate intr-un pahar cu apa rece) ciocolata de casa va avea o consistenta mai umeda. In timp ce se face proba siropului, se ia vasul de pe foc.

Dupa ce siropul e suficient de legat, se da la o parte de pe foc si se topeste in el untul:

Se amesteca laptele praf si cacaua, de preferinta cernute, intr-un vas incapator:

Se raceste siropul cu unt cat sa se poata lucra cu el (40-45 de grade Celsius) si se toarna peste laptele praf omogenizat cu cacaua. Se amesteca la inceput cu o lingura, apoi se ia la framantat. (Nu asteptati racirea completa a siropului, se va solidifica si nu veti mai putea framanta).

Masa de ciocolata bine framantata si calduta, inca, se pune intr-o tava si se niveleaza (se poate deasemenea modela sub forma de bile, se poate aseza intre doua straturi de napolitana etc.):

Se lasa sa se raceasca (e suficient intr-o incapere mai racoroasa, nu e necesar in frigider) si se portioneaza dupa plac (bomboanele le-a modelat fiica-mea, le-a decorat dupa plac si le-a asezat in cosulete de hartie):

Se degusta cu incantare si placute aduceri aminte!